Eveniment Olanda 20-22 oct 2017

În perioada 20 / 22 octombrie, instituţia noastră a participat, printr-o delegare, la a VI-a ediţie a evenimentului “Montessori Retreat” , desfăşurată în oraşul Zelhem din Olanda.
Scopul acestei întâlniri a fost schimbul de păreri, experienţe, idei despre educaţia Montessori, pe o temă aleasă: “Copilul şi natura”, cu prezentările specialiştilor în domeniu, Patricia Wallner, AMI trainer 0-3 ani, Madlena Ulrich, AMI trainer 3-6 ani şi Carla Foster, AMI trainer 6-12 ani.

Cercetările recente au demonstrat că natura joacă un rol deosebit de important în activitatea de învăţare şi dezvoltare a copilului. Acesta descoperă în natură numeroase atracţii, reprezentând de fapt un medicament excelent şi un mediu prielnic de învăţare. Contactul cu natura îmbunătăţeşte sănătatea, capacitatea de atenţie, dezvoltarea motorie şi cognitivă, autonomia, încrederea şi achiziţia de valori. Se ştie că toţi copiii sunt cheia viitorului nostru, ei reprezentând şi o parte din natură urmând legile naturale ale dezvoltării. Dar noi, ca adulţi, avem una din cheile dezvoltării lor adecvate în mână, prin urmare marea responsabilitate de a-i susţine şi ghida pe micuţi să creeze mediul optim pentru a ajunge la potențialul lor maxim şi pentru a depăşi obstacolele întâlnite către o dezvoltare corespunzătoare, în mod natural, este un aspect ce nu ne permitem a-l neglija. Copiii au nevoie să fie conectaţi la mediul natural cât mai mult posibil, natura oferind o experienţă senzorială completă: pot atinge, mirosi, vedea, auzi sau gusta, astfel că învăţarea în mijlocul naturii sau într-un echivalent al unui cadru natural este mult mai uşoară şi mai eficientă decât cea impusă în faţa unui pupitru sau indusă din manuale ori cărţi.

Copiii au nevoie să fie conectaţi la mediul natural cât mai mult posibil.

Pe parcursul celor trei zile de eveniment, trainerele au prezentat separat, pentru fiecare segment de vârstă, impactul naturii asupra dezvoltării copilului. În calitate de adulţi, educatori sau părinţi, avem datoria de a-i învăţa pe copii să îngrijească, să protejeze şi să iubească natura. Patricia Wallner a subliniat exemplificând cât este de important să conectăm copilul cu natura de la o vârstă cât mai fragedă: „O condiţie necesară în conectarea micuţului cu natura este încrederea maximă care trebuie să-i fie acordată în aşa fel încât să cunoască sau să recunoască singur, să exploreze şi să se bucure de natură într-un context al siguranţei oferit sau antepregătit de adulţii ce se ocupă de dezvoltarea sa”.

Pentru vârstele cuprinse între 3-6 ani, copiii sunt foarte preocupaţi de explorarea naturii, iar adulţii trebuie să le încurajeze cercetarea şi descoperirea prin punerea la dispoziţia lor a modurilor de contact direct sau indirect cu natura, atât în mediul familial cât şi în timpul prezenţei la grădiniţă. La această vârstă, în conştientizarea copilului apar şi primele întrebări asupra rolului şi locului lui pe planetă. Totodată se întreabă cum funcţioneză lumea, se începe perceapţia existenţei lucrurilor reale, să se facă diferenţa între imaginaţie şi realitate, dar şi între basm şi cotidianitate. Curiozităţile sale prezente sunt de tipul: ce este soarele, unde stă ascunsă luna ziua, de unde curge ploaia, de ce ninge, sau de genul: de ce mămicile nu au şi ele marsupiu, de ce nu vede urşii Koala şi Panda decât în cărţi sau la televizor, cum este la Polul Nord sau la Polul Sud.

O condiţie necesară în conectarea micuţului cu natura este încrederea maximă care trebuie să-i fie acordată în aşa fel încât să cunoască sau să recunoască singur, să exploreze şi să se bucure de natură într-un context al siguranţei oferit sau antepregătit de adulţii ce se ocupă de dezvoltarea sa. – Patricia Wallner

Din perspectiva adultă trebuie să-i explicăm că totul este conectat şi interconectat, că toate elementele se află într-o relaţie de dependenţă faţă de natură. Atracţia şi interesul său se vor dezvolta în timp, prin exerciţii şi vor conduce la dezvoltarea copilului din punct de vedere mental, emoţional şi fizic, dar şi eventual la conştientizarea dragostei acestuia faţă de natură ca element de echilibru şi ca un răspuns al multor dileme interioare.

Pentru vârstele 6 şi 12 ani, se învăţă împreună, se greşeşte împreună, dar se şi creşte împreună, influenţându-se unul pe altul cu toţii deopotrivă. Este momentul când trebuie să se înceapă promovarea moralităţii prin punerea accentului pe respect şi cooperare în educaţia individuală din mediul familial dar şi în cadrul grupului de la orele petrecute la şcoală.

Totodată s-a discutat mult despre importanţa apei. Aceasta nu este vie, dar înseamnă şi reprezintă viaţă. Apa poate fi într-o percepţie inspiraţională ştiinţă şi poezie, dar în acelaşi timp gătit şi cântec. Pentru copilul din şcoala primară, care deja este elev, este necasară întâlnirea acestui element într-un mod în care să-i inducă gratitudine şi dorinţa de valorificare şi protejare a aceastei resurse preţioase.

În concluzie, accentuarea iubirii pentru natură, în educaţie, dezvoltă un adult responsabil, iar cunoaşterea acesteia fără atractivitate şi simpatie perceptuală faţă de convenienţele ce le aduce ar fi o lipsire de valoare. Datoria noastră, ca pedagogi, este de a-i învăţa pe copii să aprecieze lucrurile simple, prin utilitatea lor şi de a le inspira curaj şi încredere în ceea ce întreprind benefic în decursul tuturor activităţilor lor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *