Pedagogia Montessori în România

Montessori este o abordare care sprijină dezvoltarea completă a ființei umane, oferind o viziune largă despre educație ca „ajutor pentru viață”.

Acest sistem educațional este utilizat în întreaga lume încă din perioada interbelică. Nume remarcabile ale culturii române precum Constantin Rădulescu Motru, Nicolae Titulescu susțineau conceptul pedagogic și filozofic al metodei montessoriene.

Profesorul în învăţământ secundar I.Sulea Firu, la recomandarea fostului său profesor de pedagogie Ion A. Rădulescu Pogoneanu, a fost trimis în străinătate pentru studii de specialitate, și a audiat cursul internaţional Montessori, susținut de Dr. Maria Montessori la Roma, din ianuarie până în iunie 1931, participând la toate lucrările practice privind aplicarea acestei metode în „Casa dei Bambini”. Maria şi Mario Montessori i-au încredinţat profesorului I.Sulea Firu, câteva manuscrise de la conferinţe şi lecţii de la cursuri. În 1933, I.Sulea Firu, a publicat în limba română manuscrisul tradus din limba italiană, sub forma unei broșuri intitulată “Copilul”.

„Studiile ce urmează sunt câteva conferinţe ţinute de Maria Montessori pe care le-am prelucrat şi coordonat împreună cu autoarea şi le-am tradus apoi în limba română după manuscrisul italian, cu scopul de a folosi la întărirea şi răspândirea mişcării pentru apărarea copilului. Aceasta a fost intenţia autoarei la alcătuirea acestei broşuri. Studiile de faţă apar astfel întâi în limba română; în curând vor apare şi în italiană şi în alte limbi”. – I.Sulea Firu
„Studiile ce urmează sunt câteva conferinţe ţinute de Maria Montessori pe care le-am prelucrat şi coordonat împreună cu autoarea şi le-am tradus apoi în limba română după manuscrisul italian, cu scopul de a folosi la întărirea şi răspândirea mişcării pentru apărarea copilului. Aceasta a fost intenţia autoarei la alcătuirea acestei broşuri. Studiile de faţă apar astfel întâi în limba română; în curând vor apare şi în italiană şi în alte limbi”. – I.Sulea Firu

Broșura a fost apreciată mult de Maria Montessori şi de continuatorul operei sale, Mario Montessori, ca fiind o prezentare foarte concentrată a esenţei pedagogiei montessoriene: educaţia ca ajutor ştiinţific al procesului natural al formării omului – proces care se desfăşoară după legile obiective ale antropogenezei şi nu după norme stabilite arbitrar de diverşi filozofi, pedagogi etc.

În anul 1934, a început persecuţia împotriva Mariei Montessori în Italia, datorită sensului profund umanitar, nediscriminatoriu şi pacifist al concepţiei şi activităţii sale. Şcolile Montessori au fost închise şi orice activitate montessoriană interzisă, ca şi în Germania, unde cărţile ei au fost, în acea perioadă, arse. A început exilul involuntar, al Mariei Montessori, mai întâi în ţări libere din Apus, apoi în India, până la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, când Maria Montessori şi fiul s-au întors în Europa, stabilindu-se definitiv în Olanda, la Amsterdam.

În aceste condiţii, Copilul – varianta in limba română din 1933 – a apărut abia peste trei ani, în 1936, cu acelaşi titlu în franceză: L’Enfant, în engleză: The Secret Of Childhood, apoi în multe alte limbi. În italiană a apărut abia în 1938, cu titlul Il segreto dell’Infanzia, dar nu în Italia, din cauzele amintite, ci în Elveţia. Tot în 1938, ediţia amplificată a apărut şi în limba română cu titlul Taina copilăriei.


La noi, Prima școală “ Montessori” s-a înființat cu titlul experimental, în anul 1934, sub conducerea lui I.R. Pogoneanu și I.Sulea Firu, pe lângă seminarul pedagogic universitar “ Titu Maiorescu” din București.


Prin intermediul a numeroase traduceri și studii publicate de pedagogi români, precum Izabela Sadoveanu, I.Sulea Firu, Apostol Culea, Daniil Popescu, ideile Mariei Montessori au fost cunoscute și de pedagogii din țara noastră. Între anii 1930 – 1940, în România a existat o adevărată mișcare montessoriană, numeroși reprezentanți ai învățământului românesc de toate nivelurile luând parte la cursurile ținute de Maria Montessori și la congresele internaționale organizate de Asociația Internațională Montessori.
Nicolae Titulescu a fost membru în Comitetul de onoare al Asociației montessorienilor din Anglia, iar din 1933 a activat ca președinte de onoare al Asociației Montessori din România, care îl va avea ca președinte activ pe Constantin Rădulescu Motru.

Mult mai târziu, din iniţiativa UNESCO, s-a organizat şi în ţara noastră, în decembrie 1970, un „simpozion naţional Montessori” cu tema generală „Contribuţia Mariei Montessori la constituirea ştiinţei educaţiei”.

În prezent, în România, funcționează Asociația Montessori și mai multe unități de învățământ preuniversitar.

Abordarea Montessori în educație inspiră copiii spre iubire pe toată durata vieții, urmărind traiectoria lor naturală de dezvoltare. Copiii devin elevi încrezători în abilitățile lor, responsabili, independenți. Integrarea  și dezvoltarea socială pozitivă, facilitată de programul Montessori, constituie baza unei nevoi permanente de  învățare și cunoaștere.

Sălile de clasă Montessori oferă un mediu de învățare special creat, în care copiii sunt capabili să răspundă tendinței lor naturale de a lucra. Au o pasiune înnăscută de învățare, iar sala de clasă Montessori încurajează acest lucru, oferindu-le oportunități de a se angaja în activități spontane și intenționate, cu îndrumarea unui adult instruit. Prin munca lor, copiii dezvoltă concentrare și auto-disciplină plină de bucurie. Într-un cadru de ordine, ei progresează în propriul ritm, în funcție de capacitățile individuale.


Maria Montessori ținea să precizeze, că  numele „ metodei Montessori, nu este o metodă a ei, este metoda ştiinţei (observarea şi experimentul ştiinţific) aplicată de ea în domeniul educaţiei în familie şi în şcoală.

Dr. Maria Montessori, medic, antropolog și pedagog, a dezvoltat metoda ei unică de educare a copiilor, pe parcursul unei cariere profesionale care s-a desfășurat timp de peste cincizeci de ani. Abordarea Montessori a fost dezvoltată prin observația științifică intensă a copiilor din mai multe culturi etnice, culturale și socio-economice,  de la naștere până la maturitate. Se bazează pe o înțelegere profundă a dezvoltării copilului.